Țevile din fontă ductilă sunt adesea selectate pentru rezistența lor mecanică, dar performanța lor hidraulică afectează direct costurile operaționale-pe termen lung. Rugozitatea suprafeței interioare, exprimată ca factor Hazen-Williams-, este un parametru cheie. Pentru țevile din fontă ductilă fără căptușeală, factorul C-începe de obicei de la 100 până la 110, dar scade în timp din cauza tuberculării și coroziunii. Cu toate acestea, țevile moderne din fontă ductilă sunt aproape întotdeauna prevăzute cu o căptușeală de mortar de ciment sau o căptușeală epoxidică mai avansată.
O căptușeală de mortar de ciment menține un factor C-de 130 până la 140 pe o durată de viață de 50-ani, deoarece suprafața alcalină previne formarea ruginii și rămâne netedă. O căptușeală epoxidică atinge un factor C-și mai mare de 140 până la 150, ceea ce reduce pierderile prin frecare cu aproximativ 15% în comparație cu mortarul de ciment. Pentru o conductă care pompează 500 de metri cubi pe oră pe 10 kilometri, această diferență se traduce în economii anuale de energie de 80.000 până la 100.000 de kilowați-oră.
Inginerii trebuie să ia în considerare, de asemenea, pierderile minore de la fitinguri, cum ar fi coturi, teuri și reductoare. Fitingurile din fontă ductilă cu geometrie interioară simplificată reduc în mod semnificativ turbulențele. Blocurile de împingere proiectate corespunzător sau îmbinările reținute la fitinguri împiedică mișcarea sub presiune, care altfel ar crea căderi de presiune locale.
Atunci când evaluează ofertele pentru conducte, cumpărătorii ar trebui să compare nu numai prețul de achiziție, ci și costul energiei pe durata de viață a sistemului. O investiție inițială mai mare pentru o căptușeală interioară netedă se amortizează adesea în termen de trei până la cinci ani, prin energie de pompare redusă. Producătorii sunt sfătuiți să publice date de performanță hidraulică bazate pe mostre de țevi reale, mai degrabă decât pe calcule teoretice.